Impresii din stagiul de arte martiale de la Moeciu 2012

 Arte Martiale

Departe de agitatie, de blocurile gri si de caldura din Bucuresti, elevii Clubului Wu Tao Kung Fu au petrecut o saptamana de neuitat in localitatea Moeciu de Sus, intr-un stagiu de arte martiale organizat in perioada 20 – 26 august.

Situata in apropierea Rezervatiei Parcul Natural Bucegi, Moeciu de Sus te intampina cu o priveliste deosebita, demna de coperta unei reviste. Pensiunile sunt asezate de o parte si de alta a soselei care serpuieste la poalele dealurilor acoperite fie de pajisti, fie de brazi inalti. In departare se vad crestele muntilor, ca zidurile unei fortarete medievale, iar muntele te indeamna sa te avanti pe traseele sale in cautarea unor experiente noi.

Traditia asiatica a stilului Wu Tao Kung Fu s-a armonizat foarte bine cu atmosfera mioritica a Pensiunii Padurea Verde, gazda noastra in saptamana petrecuta la Moeciu. Cele doua antrenamente zilnice s-au desfasurat pe un teren de iarba suficient de mare din spatele pensiunii, in compania paznicilor de incredere ai locului, doi catei care se abtineau cu greu sa nu participe la antrenamente.

Cei care dadeau trezirea dimineata au fost cu siguranta copiii, care spre mirarea noastra erau mult mai matinali decat adultii. Primul antrenament incepea la ora 8, pe racoare, iar o ora mai tarziu, incercam cu greu sa ne ascundem de razele soarelui de dimineata. La antrenamentul de seara era invers, abia asteptam sa coboare soarele sub crestele muntilor si sa se faca simtita racoarea serilor de munte.

Trecand peste febra musculara care s-a instalat chiar de la inceputul stagiului, indurand exercitiile de forta cu flotarile interminabile, exersarea pe teren accidentat uneori, repetarile taolu-ului care pareau sa nu se mai termine, cat si exersarea in fata grupului si a camerei de filmat chiar, si adulti si copii am reusit sa invatam cu succes unul dintre cele mai lungi taolu-uri din acest stil : San Chi Tao. Este de mentionat ca cei mai harnici dintre noi au participat la antrenamentul optional de dupa-amiaza si au existat persoane care repetau chiar si in orele dintre antrenamente.

Cativa mai aventurieri dintre noi nu au rezistat tentatiei si au pornit pe traseul catre Saua Strunga. Dupa o urcare de mai multe ore, puteau vedea Moeciu de Sus si intreaga vale de pe culmile muntilor pe care le admirasera de la Pensiune. Intoarcerea, prin Valea Bangaleasa, i-a adus aproape de o herghelie de cai care pasteau pe pajistile de pe munte si le-a rezervat un traseu foarte frumos, prin inima padurii, pana in Rezervatia de unde plecasera.

Iar cei mai curajosi dintre noi au facut chiar si o excursie la castelul Bran si Casa Groazei, de unde s-au intors cu multe poze si povestiri haioase.

Serile de la Moeciu au fost un prilej de a lega noi prietenii in timp ce admiram cerul instelat in cautarea stelelor cazatoare, in timpul discutiilor mai mult sau mai putin filozofice, sau la un joc de carti in compania sticlelor de bere sau vin. Sambata a fost chiar mai deosebit decat de obicei pentru ca s-a organizat o petrecere cu gratar, prajituri, zi onomastica si multa voie buna. Monstrul care a patruns in camera copiilor sambata noapte s-a dovedit a fi doar o masca cumparata de unul dintre baieti de la Castelul Bran; cu toate astea, momentul este de neuitat.

Reintorsi in Bucuresti, ne era dor tuturor de tipetele copiilor, de dupa-amiezele petrecute in leagan, in sezlong sau la umbra foisorului, de serile de voie buna, de antrenamentele interminabile (care acum par mult mai usoare la sala), de munte si de dealurile din Moeciu.

8 comentarii la “Impresii din stagiul de arte martiale de la Moeciu 2012”

  1. bianca wu tao spune:

    ce mai faceti sunt bianca care si ea face antrenamente la sala …. vroiam sa ii las un comentariu lui shifu… pai comentariul este ca eu mai vreau odata la moeciu de sus pentru ca mi-a placut a fost freedom pe vecie pentru mine chiar mi-a fost bine imi place acolo si mai vreau sa mai merg de 600000 de ori!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  2. Elena Valcu spune:

    Buna tuturor, sunt Elena, mama D-soarei de mai sus, intr-adevar Bianca a venit foarte incantata din tabara ( a fost pt. prima oara in viata ei neinsotita de parinti ) de la Moeciu, si cel mai probabil de aici i se trage…. atata ,, freedom”! Am aflat, DA, ca v-ati distrat maxim!! Cu muuult lux de amanunte!
    Pe Bee o stiti cu totii ( si aici ma refer si la cei care ati fost acolo, dar si la cei pe care ii vedem la ,,dojo-ul de antrenament”) are doar 8,6 luni, si face doar de 9 luni taolu / Kung Fu la sala de antrenament cu Shifu’ Ionut. Ce pot sa va spun? Altceva? Decat ca sunt mandra de ea? Tot timpul a progresat, si a invatat cot la cot cu adultii? Binenteles, in situatia ei sunt totii copii de la sala.. (nu excludem pe nici unul, stiu ei cine sunt… doar sunt prietenii nostrii !!!!) Adultii care sunt in preajma lor sunt niste oameni minunati…care sunt tot timpul cu ochii pe ei pt. a le sari in ajutor. ! Sunt grozavi!
    Dar… pt ca intodeauna exista si un dar …..
    Suntem cu totii MANDRII, de tine Ionut si de sala de antrenament dar si de ce faci cu ei in aceasta !!! Tu ai facut acest lucru posibil, i-ai legat de niste amintiri fff.frumoase, ii ajuti sa isi invinga temerile si nu in ultimul rand ai incredere in ei ca pot devenii niste campioni!! Eu sper doar ca ii vei putea ajuta si invata sa urce pe cele mai inalte culmi! (Cand spun asta ….. visez si eu la Muntii din China!!! ) Eu personal, imi doresc pt.ea… sa mearga cu voi .. in 600000 (sa nu pierd vreun 0) de locatii noi !
    Cum spun americanii….Never say never!
    Sper sa ne tinem de acest sport cat mai mult.. in primul rand pt. sanatate iar apoi pt. o minte sclipitoare si un ,,zen” cat mai relaxat !!
    Multumim !!! Tineti-o tot asa !!! Cu totii !!! In ciuda problemelor care ne inconjoara, in lumea de afara!
    p.s. O voi pune sa faca 100 de genunchio-flexiuni pt. indrazneala de care a dat dovada mai sus.
    Pupici multi !! Bafta tuturor !

  3. Raduu Avram spune:

    Helloooo my friendss :))) =))) mie unul mi’a placut foarte mult in cantonament!!As mai merge in fiecare sapt!!Dar nu mi’a placut de colegul nostru din camera „Mihai” pentru ca facea niste glume aiurea facea misto de noi toti baietii!!Dar uitam!!Nu voi uita cantonamentul !! Bft all!!

  4. den wu tao spune:

    as fi vrut sa fiu si eu dar asta este data vii
    toare

  5. aleex wu dao spune:

    a fost foarte frumos in stagiu,dar nu m-ia placut demihai asa cum zice raduu
    asvrea sa maimerg de 1000000000 de ori!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  6. Zelda Vizureanu spune:

    Eu una m-am simtit foarte bine si desi nu am avut o priveliste prea frumoasa la fereastra camerei nici macar nu a mai contat la cat de mult ne-am antrenat si la cat de mult ne-am distrat. Mi-a placut foarte mult cand ne-am rostogolit pe munti , cand am stat in hamac si antrenamentul din padure. In concluzie mi-a placut foarte , foarte ,foarte , foarte , foarte muuuuuuuuuuult in cantonament ! As vrea sa mai mergem. Veniti cu totii sa va convingeti si va doresc ANTRENAMENTE PLACUTE !!!!!!!!

  7. Manuela (mama Ilynkai) spune:

    Am primit zilele trecute CD-ul cu stagiul de la Moeciu si urmarindu-l mi-a venit in minte un citat pe care l-am citit undeva -nu mai stiu unde 🙂 ” Profesorii buni educa inteligenta logica, profesorii fascinanti educa emotia”.
    Profesorii buni isi invata elevii sa exploreze lumea in care se afla-de la spatiul imens, la micul atom. Profesorii fascinanti isi invata elevii sa exploreze lumea care sunt ei insisi, propria lor fiinta. Profesorii fascinanti stiu ca a lucra cu emotia este un proces mai complex decat lucrul cu cele mai complicate calcule de fizica si matematica.
    Emotia ii transforma pe cei bogati, in saraci; pe intelectuali in copii; pe cei puternici, in fiinte fragile. A educa emotia – cu inteligenta- inseamna sa stimulezi elevul sa gandeasca inainte de a reactiona, sa nu-i fie teama de frica, sa-si fie propriul sau lider, autor al propriei sale povesti. A educa emotia inseamna si sa se daruiasca fara sa astepte rasplata, sa fie credincios constiintei sale, sa-si gaseasca bucurii in stimulii mici ai existentei, sa stie sa piarda, sa-si asume riscuri pentru a transforma visele in realitate.
    Cred ca lucrul acesta incerca sa-l faca Ionut Iordache cu copii nostrii, indiferent ca este vorba de stagiul Moeciu sau sala de antrenament.
    Succes!

  8. livia pieptea spune:

    vreau sa merg si eu de 700000000000000000 de ori

Lasa un comentariu

You must be logged in to post a comment.