Stabilirea unei sincronizari perfecte a miscarilor ritmice ale corpului cu valurile adanci, ciclice, ale respiratiei constituie un punct principal de atentie in formele de qigong prin miscare. In toate exercitiile de acest tip, respiratia este cea care impune ritmul intotdeauna, iar corpul o urmeaza. Pe masura ce respiratia devine tot mai profunda si mai prelungita, miscarile corpului devin mai lente si mai atente, mintea dirijand cele doua aspecte ale practicii.

Pentru majoritatea exercitiilor, daca nu exista alte indicatii, miscarile ascendente si cele spre interior ale bratelor si capului sunt efectuate in faza de inspiratie. Miscarile descendente si cele spre exterior sunt realizate in timpul fazei de expiratie. De exemplu, daca un exercitiu necesita ca bratele sa fie ridicate deasupra capului, miscarea este realizata in timpul inspiratiei, iar bratele coboara in punctul din care au plecat, in timpul expiratiei. In acelasi mod, bratele sunt trase spre interior, spre corp in timpul inspiratiei si extinse prin indepartarea de corp in timpul expiratiei.

Daca se foloseste comprimarea si sunt aplicate si cele trei blocari la terminarea inspiratiei, aceasta faza a respiratiei, aceasta faza are loc la jumatatea miscarii corporale, atunci cand bratele sunt complet intinse in sus sau aduse aproape de trunchi. Pauza scurta a respiratiei, care se face intre finalul expiratiei si inceputul urmatoarei inspiratii, are loc atunci cand bratele si mainile au incheiat un ciclu complet de miscare si au revenit la pozitia initiala.

Pentru a folosi miscarile corpului in dirijarea energiei mobilizate prin respiratie, este esential sa se mentina sincronizarea ritmica a corpului si respiratiei pe toate perioada exercitiului, iar acest lucru necesita atentie concentrata si prezenta de spirit. Imediat ce mintea devine preocupata de ganduri sau este distrasa de stimuli externi, corpul si respiratia isi pierd sincronizarea, iar energia se imprastie.

Sursa: Qi Gong, Manual de initiere – Daniel Reid